Lenjerie intimă, prezervative cu chipul papei și crucea din fier a lui BerGOGlio

În pauza de gândire și conștiință, marcată de trecerea dintre ani, ne permitem un mic calambur cu doi giganți, motorul lumii virtuale GO(o)Gle și „motorul” lumii „spirituale” BerGOGlio. Ce au în comun cei doi uriași? Susținerea homosexualilor și în general a depravării...ca „șanse” de progres?! 
Un om înțelept a spus la un moment dat că internetul a fost inventat pentru promovarea pornografiei. Dacă urmărim statisticile celor care au supravegheat traficul pe internet, îi dăm dreptate. De asemenea Bergoglio a admis (a „binecuvântat”) imprimarea chipului său pe lenjeria intimă (http://www.cafepress.com/+pope+underwear-panties) sau chiar pe prezervative (http://www.ziuanews.ro/stiri/au-aparut-prezervative-cu-chipul-papei-benedict-pe-ambalaj-video-3614) probabil pentru a avea o relație cât mai apropiată cu adepții săi. Ceea ce este evident în ambele cazuri - libertinajul - dobândește un chip simbolic întunecat atunci când vorbim de „minunile” lui Bergoglio publicate frenetic pe GO(o)Gle sau chiar de crucea diformă, din FIER, pe care „suveranul” o atârnă la gât.
De ce a ales (sau a păstrat) Bergoglio crucea din fier și nu a acceptat una din aur sau, în virtutea „smereniei” pe care o afișează cu mare tam-tam, o cruce din lemn? E simplu - la mintea unui copil! Lemnul și aurul au o anumită semnificație religioasă și culturală. Mântuitorului la Betleem I S-au adus daruri: aur, smirnă și tămâie. Aurul e simbol solar şi întruchipare a perfecțiunii, regalității şi divinității. AUReola eliptică (nimbul, diskosul) în forma unui disc sau semicerc în creștinism este un insigniu al sfinților și semnifică lumina spirituală, strălucirea luminii dumnezeiești necreate (Ivan Evseev - Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale). Lemnul este considerat materie prin excelență, plină de căldură şi personalitate, față de răceala şi indiferența metalului. În limba greacă  veche,  „hyle”   înseamnă şi materie primă, substanță primordială, dar şi lemn. Lemnul mai este asociat cu focul sacru (Ivan Evseev - DSAC) . De asemenea pe lemn S-a răstignit Domnul nostru Iisus Hristos și l-a sfințit cu scump Sângele Său. Atât aurul cât și lemnul sunt elementele naturale cele mai răspândite în cultul Bisericii Ortodoxe cu un simbolism creștin profund (icoanele sunt făcute din lemn și au fondul din aur, crucile care împodobesc Sf. Masă din Altar sunt din lemn, etc.). 
În schimb fierul semnifică duritatea, inflexibilitatea. Este un metal ambivalent, deoarece uneltele de fier se folosesc pentru modificarea materiei inerte (plugul, cuțitul, ciocanul, etc.), dar sunt şi instrumente satanice ale războiului şi ale morții. În unele civilizații este un metal impur, vulgar, dur, agresiv, sumbru, diabolic. La egipteni, fierul nemagnetic era un atribut al lui Seth - zeul morții. Oamenii rasei de fier, după       Hesiod, marchează o epocă a regresiunii, a cultului forței brutale. Aceleaşi asociații negative şi la vechii evrei, care, la zidirea Templului din Ierusalim, au evitat folosirea fierului (III Regi, 6, 4—29). Conotații negative le au până astăzi expresiile: veacul de fier, mască de fier, mână de fier etc. În mitologiile lumii, cu prelucrarea fierului se ocupă, de regulă, divinitățile secundare sau ființele demonice! (Ivan Evseev - DSAC).

De asemenea gesturile „tandre”, „patristice” ale lui Bergoglio, care iese noaptea să „miluiască” pe săraci (http://www.ziartricolorul.ro/lucrurile-uimitoare-pe-care-le-face-papa-francisc-in-timpul-noptii/) sunt neconforme cu învățătura Mântuitorului: „să nu știe stânga ta ce face dreapta ta” (Matei 6,3). Nu cred că l-am fi zărit pe Sfântul Nicolae însoțit de cineva în timpul săvârșirii faptelor de milostenie, așa cum „miluiește” Bergoglio însoțit de Konrad Krajewski și sub supravegherea Gărzii Elvețiene de la Vatican. Atunci când sfinții erau lăudați pentru virtuțile lor, se comportau în așa fel încât să nu fie descoperită viața lor virtuoasă...în nici un caz nu ar mai fi purtat crucea din fier (dacă au purtat vreodată așa ceva!). Însă Bergoglio probabil consideră smerenia o amuletă rece care trebuie atârnată simbolic la gât ca expresie a sfârșitului viețuirii creștine interioare, duhovnicești!
În locul „sărutării lui Iuda” (ca o trădare a Ortodoxiei) mai bine i s-ar fi oferit lui Bergoglio, la „liturghia” de întronizare, o cruce din lemn, pe verso cu textul „pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta” (Luca 23,42), iar pe față cu o inserție din Crucea Mântuitorului...să vedem și noi dacă arde :)) ...de duhul smereniei! Probabil că și sărutarea de la întronizare oferită „istoric” (poate după o istorie în versiune talmudică) de „ai noștri”, marchează momentul crucial al Ghetsimani-ului creștinismului autentic (ortodox)!